Funcționarea pământului se bazează pe legi (legea gravitației, legea mișcării pământului în jurul soarelui); societatea în care trăim funcționează în baza unor legi fără de care am trăi în haos (legile circulației, legile civile, etc.) Supunerea față de lege, este în esența ei bună, dacă și legile sunt bune. Fiecare om are înscrisă în conștiința lui o lege astfel încât în linii mari toți definim binele și răul în același fel indiferent că trăim în România sau în Japonia.

Rolul legii este acela de a stabili anumiți parametrii, anumite limite, și totul a început de la creație, legea a fost dată, și limita stabilită: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit." (Geneza 2:16-17) iar nerespectarea legii urma să aibă consecințe nefaste pentru om: Omului i-a zis: "Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: "Să nu mănânci deloc din el", blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce." (Geneza 3:17-19)

Deși omul avea în conștiița lui înscrisă legea binelui și a răului, pentru că inima era atinsă de păcatul primar, omul avea tendința de a fi mai mult îndreptat înspre rău: Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. (Geneza 6:5) astfel încât era nevoie de o lege mai detaliată, mai explicită pentru ca omul să poată trăi în comunități mai mari. Astfel Dumnezeu avea să dea poporului Său o lege care acoperea o arie largă de domenii: de la conviețuirea unora cu alții, la legi cu privire la igienă și alimentație, și bineînțeles legi cu privire viața spirituală și apropierea de Dumnezeu. Prin lege, Dumnezeu stabilea parametrii de funcționare a societății astfel încât ei să poată supraviețui ca popor. Și nu putem să nu observăm că dintre toate popoarele antichității, poporul Israel este singurul care mai există azi ca națiune; asta datorită în parte legi date de Dumnezeu și în mare măsură datorită protecției divine.  

Legea devine un element central al vieții în Israel, pentru că ei timp de peste 1200 de ani încercau să o respecte cu scopul de a se putea apropia de Dumnezeu. Întradevăr, probabil pentru mulți ritualurile au devenit doar ceva formal, totuși cu siguranță erau o parte care căutau cu sinceritate izbăvirea. În acest sens ne sunt prezentate în Noul Testament câteva exemple de astfel de oameni printre care Nicodim și Saul (Pavel de mai tărziu). Astfel nu este greu de înțeles de ce fariseii și cărturarii l-au privit atât de sceptic pe Domnul Isus, care practic venea și le spunea că s-a deschis o altă cale de apropiere de Dumnezeu. Hristos le spune că se poate și altfel mai ușor, fără prea multe ritualuri, ci prin naștere din nou și acceptarea schimbării jertfei: jertfele nu mai trebuiau aduse la templu pentru că a fost plătită jertfa supremă de însuși Dumnezeu în persoana Fiului Său. Sincer să fiu nici nu mă mai surprinde așa mult reticiența fariseilor față de mesajul lui Hristos, parcă îi și aud discutând între ei: nu se poate ca la mântuire să avem acces atât de simplu, noi trebuie să facem multe ritualiri pentru a fi justificați înaintea lui Dumnezeu. Ceea ce nu înțelegeau ei era că Dumnezeu prin Fiul Său nu anula Legea ci o transforma în Har, astfel încât prin tăierea inimii împrejur și transformarea minții (nașterea din nou) care avea loc în momentul revărsării harului omul ajungea să împlinescă legea din dragoste pentru Dumnezeu nu din frică față de El. S-a schimbat raportul cu 180 grade, dacă până atunci Dumnezeu a făcut un pas către om prin darea legii iar omul trebuia să facă 99 de pași înspre Dumnezeu prin respectarea fiecărei litere din lege, acum Dumnezeu face 99 de pași înspre om prin oferirea harului, iar omul trebuie să facă un singur pas, să accepte harul oferit.

Fariseilor le era greu să accepte harul, ceea ce propovăduia Hristos, era nefiresc – conceptul de har intră în contradicție directă cu legea. Care e definiția harului? Harul este un dar nemeritat, sau spus puțin altfel, este un dar menit să-l coste totul pe cel care îl oferă și nimic pe cel care îl primește. Una din descrierile care surprind cel mai bine semnificatia harului mi se pare cea a lui Philip Yancey din cartea Tulburătoarele descoperiri ale harului, si el spune așa: Prin har se înțelege faptul că nimic din cee ace am înfăptuit nu-l poate determina pe Dumnezeu să ne iubească mai mult, și pe de altă parte prin har se înțelege faptul că nimic din ceea ce am înfăptuit nu-l poate determina pe Dumnezeu să ne iubescă mai puțin.

Acum să luăm un exemplu mai aproape de noi: să presupunem că în calitate de părinte îi dai copilului cea mai frumoasă jucărie. El în nesăbuința lui strică jucăria. Care e reacția ta firească? Să-l pedepsești, să-i explici cât te-a costat jucăria, și să-l înștiințezi că datorită comportamentului său nu va primi altă jucărie. Așa este firesc. În dreptul lui Dumnezeu, firescul este înlocuit de har. Cum? Haideți să vedem. El pregătește omului un loc extraordinar, o grădină. Dar omul în neascultarea lui strică lucrurile și ajunge să fie scos afară din grădină. Însă datorită dragostei Lui, Dumnezeu vine și spune: ok, nu-i nici o problemă, am să-i fac omului un alt loc, cu mult mai frumos, am să-i fac un cer nou și un pământ nou. Problema noastră este data de faptul că trăim în perioada în care încă nu am intrat în cerul nou și pământul nou, astfel mulți sunt de părere că este o minciună, o prosteală cum spun adolescenții. Dar Dumnezeu nu ne cere să îl credem orbește, El de multe ori ne argumenteză ca să putem înțelege atât la nivel intelectual cât și la nivelul inimii. Să vă dau un exemplu: În pilda fiului risipitor despre cine este vorba, despre pocăința fiului sau despre dragostea tatălui? Dacă ar fi despre pocăința fiului atunci s-ar fi pus accentul pe faptul că fiul reîntors trebuia să plătească pentru nesăbuința lui, ceea ce nu este cazul în pildă. Însă este vorba despre dragostea tatălui, despre harul de care fiul poate avea parte. Nu pedeapsă ci restaurare. Fiul avea la dispoziție o resursă de har inimaginabilă, care se găsea în inima tatălui, iar ea putea fi activată doar prin pocaință. Dacă nu se întorcea nu avea parte de harul din casa părintească; era totul pregătit, dar dacă nu se întorcea nu putea avea parte de el. Înțelegeți de ce și pentru farisei harul părea absurd, la fel ca și pentru fiul rămas acasă: cum să primească fratele meu reîntors iertare în loc de pedeapsă? nu e normal nu e firesc!

Da, harul este nefiresc, Dumnezeu este dătătorul harului, dar ca să îl putem experimenta și înțelege, El ne-a lăsat la îndemână un alt lucru nefiresc mai accesibil, care ține de noi – acesta este iertarea. Este la fel de nefiresc să îl ierți pe cel ce ți-a greșit. Dar când o faci, începi să folosești cheia de deschidere a harului în viața ta. Cu toate că rănile pricinuite de ceilalți nu se vindecă deplin o dată cu iertarea, durerea acestora nu ne mai împovărează, lăsate fiind în grija lui Dumnezeu, însă în aceeași măsură există riscul ca Dumnezeu să nu-l răsplătească pe vinovat după voia noastră. Dumnezeu ne-a iertat nouă înșine un munte de datorii în comparație cu care orice rău săvârșit de greșiții noștrii se reduce la un mușuroi de furnici; cum am putea să nu ne iertăm unii pe alții când știm câte ne-a iertat Dumnezeu? Lewis Smedes spunea: Prima și de cele mai multe ori, singura persoană vindecată datorită iertării este cea care iartă. Atunci când iertăm cu toată sinceritatea, semnăm actul de eliberare a unui deținut, iar apoi înțelegem că deținutul în cauză suntem noi. Iar Mahatma Gandhi afirma că dacă toți oamenii ar porni de la principiul ochi pentru ochi în virtutea cărui percepem dreptatea, întreaga lume ar orbi în cele din urmă. Din perspectiva iertării, noi nu ne putem numi creștini câtă vreme refuzăm să iertăm.

Dumnezeu este cel care schimbă lucrurile cu 180 grade, iar textul scriptural ne transmite următorul mesaj: în loc de condiție care exista în Gradină - să nu mănânci din pomul cunoștiiței binelui și răului, de data asta am să-ți pun la îndemână o soluție nu o condiție: cerul nou și pământul nou, le poți avea prin jertfa fiului Meu, pe mine m-a costat totul ca tu să le ai. Intinde mâna și apucă-le. Te-ai obișnuit în Grădină să întinzi mâna, însă de data asta nu va fi spre osanda ta, ci am făcut în așa fel încât să fie spre salvarea ta. Le vrei?

În urma atacului de la 11 septembrie statul american a scris un cec pentru fiecare familie afectată de atac, prețul a fost plătit de stat iar oamenii trebuiau să meargă să încaseze cecul. Unii au mers pe când alții au refuzat deși era la dispozitia lor, cu numele lor scris pe el.

În revărsarea de har, condiția ce trebuia ascultată în grădină s-a transformat într-o soluție ce trebuie acceptată în inimă.

Harul ne este aproape, la o întindere de mână. Ce facem cu el, întindem mâna să îl apucăm sau spunem că nu ne interesează?